Pizdulicea
Îţi mai aduci aminte când erai mic şi mama te ameninţa că te dă la ţigani dacă eşti rău? Ei bine, mama M ridica arătătorul spre mine (puţin strâmb, puţin câş) şi mă apostrofa tragicomic: Nu fi pizdulice!
Acum am înţeles ce vroia să spună.
Ai fost vreodată părăsit când ţi-era lumea mai dragă de o femeie sub pretextul că “vrea să-şi trăiască viaţa?” Felicitări, te-ai lovit de pizdulice.
Ai vreo prietenă care crede că terapia prin şoping e o metodă testată medical? Este chiar ea, pizdulicea!
Carieristă feroce care în timpul liber bea de stinge şi merge în vamă ca să se simtă liberă? Pizdulice!
Femeie care simte că şi-a pierdut copilăria prea repede (eventual pentru că şi-a tras-o prima oară la 14 ani, căci deh, era emancipată şi liberă) şi acum, la 30, gângureşte ca un prunc nou-născut şi are comportament de preşcolar uşor retard? Pizdulice!
Pseudo-poetă care suspină amarnic după vampirul din Twilight şi crede că nu va găsi niciodată dragostea adevărată pentru că bărbaţii sunt toţi nişte animale needucate? Pizduliceeee!
Rafinată care crede că valoarea unui lucru se măsoară în preţ şi că dacă mănânci ceapă la restaurant înseamnă că eşti culmea ţărănismului? Rafinizdulice!
Feministă care vede în relaţiile interumane o continuă luptă, din care numai una poate ieşi câştigătoare? Feminizdulice!
Indecisă, confuză, labilă psihic (mi-e cald, mi-e frig, mi-e cald, mi-e frig) şi mândrindu-se prin târg cu lipsa capacităţilor ei practice, pentru că vezi-doamne, ea e intelectuală, deci nu ştie să şteargă praful? Confuzdulice!
Cum o recunoşti? Nu-i chiar uşor. Spre deosebire de piţipoancă, identificabilă în maxim cinci minute prin prostia debordantă, pizdulicea deseori are mai mult decât paie în cap. A citit nişte cărţi, a făcut o şcoală, a ieşit în lume.
Semnul distinct de recunoaştere e singtagma “vreau să-mi trăiesc viaţa”, care de obicei apare în legătură cu dorinţe latente de sex variat şi călătorii prin alte ţări. Pizdulicea nu crede în relaţii, ea vrea să fie liberă. Nu crede în responsabilităţi, vezi mai sus. Munceşte, se întreţine oarecum, dar nu ştie ce vrea să facă în viaţă. Oricum, ceva creativ, artistic, să se potrivească vieţii ei sălbatice şi libere.
Ajunge la perfecta dezvoltare în jurul vârstei de 24 de ani, după ce termină facultatea şi se angajează prima dată. Jonglează abil între gaşca de prieteni şi gaşca de la giob, iese 5 zile pe săptămână în club după care trăieşte din pâine şi margarină până la următorul salariu. Chestie de care e foarte mândră (“ce boemă sunt!”) şi cu care se laudă la toată lumea, indiferent dacă vrei să asculţi asta sau nu.
Dacă are ceva bani, îşi ia maşină, să meargă cu gaşca în vamă. Serialul preferat e Sex and the City, pentru că “fetele alea sunt aşa de fabuloase!”
Îşi trăieşte viaţa în concedii aleatoare prin diverse ţări şi agăţând tipi de toate naţiile, după care le compară performanţele în pat. Detaliat. Chiar dacă nu vrei să auzi asta. Ea e liberă.
Se ofileşte brusc după 30 de ani, când începe să ticăie ceasul biologic, libertatea se traduce subit în singurătate iar boema în lipsă de orientare. Se resemnează ironic “bărbaţii sunt ca veceurile, ori ocupaţi ori plini de căcat.”
Mâna sus cine n-are o pizdulice în anturaj!
Cred ca incluzi in descriere cam 100% din femei. Daca stii pe cineva care nu bifeaza nimic din ce e mai sus te rugam frumos sa ne-o prezinti
Dar dacă ştii pe cineva care le bifează pe toate, te rog frumos să râzi.
Filosofule, nu una din caracteristici o face pe p., ci combinarea lor. Deşi aia cu “vreau să-mi trăiesc viaţa” apare la 99% dintre p.
Acu, io-s cam cu musca pe caciula, sincer. Pentru ca, la un moment dat, chiar am folosit sintagma. Intr-o relatie oarecum imposibila. Restul nu le regasesc dar fraza m-a pleznit din plin. Barbatii care or dat duma cu vreau sa-mi traiesc viata cum se cheama?
). E culeanu, draga, sa vrei sa iti traiesti viata. Ce stii tu 
)
In general imi place modul tau de a vedea lucrurile, dar in acest post cred ca te-ai grabit putin cu generalizarea si scoaterea din context a diferitelor situatii. Pana la varsta venerabila ce o am cred ca nu am ratat nici una din caracteristi. Traiasca Pizdulicea din mine.
Numai de bine si spor la scris!
@Nicoleta, să nu ne-ascundem după deget, toate suntem pizdulici la un moment dat. Pizdulicea e și o metaforă pentru imaturitate.
.Dar după aia am crescut mare, mi-am dat seama ce vreau de la viață și cât trebuie să muncesc să ajung acolo, câtă răbdare și comunicare cere o relație, cum poți să fii liber chiar dacă ai lângă tine un om iubitor. Și așa murit-a pizdulicea din mine.
Și eu am trăit din pâine și margarină și am dat-o la căutătura boemă. Bine, exceptând faza cu “vreau să-mi trăiesc viața”, cine ajunge s-o declare, e clar că nu știe ce-i aia
@Brylu Și aici vine excepția: dacă o bagi pe aia cu “vreau să-mi trăiesc viața” ca să scapi dintr-o relație, cre’că se traduce prin vreau să mi-o trag cu alții/altele. Este? În plus ce, bărbații nu poa’ să fie pizdulici?
Maddame – analizez graficul evolutiei numarului prietenelor tale si a cazut mai ceva ca Dow Jones in Oct 2008
Neah, monșer, prietenele mele îs femei deștepte, care știu să nu se ia prea în serios și să râdă acolo unde e de râs.
bonsoar, maddame. se mai poarta “vreau să-mi trăiesc viața” ?
pentru ca eu n-am auzit-o decit o singura data, spusa unui prieten. sau poate am trecut de perioada cind se spune? sau poate sint de prea mult timp linga aceeasi femeie? sau poate n-am avut parte de pizdulici care s-o spuna?
pe mine m-ar fi distrat enorm sa-mi fie spusa, dar poate n-am avut norocul sa vad genul asta de pizdulice, sau n-am avut ochi pt ea.
imi place despre tine maddame
ti-am facut si tie loc in bookmark-ul meu sarac.
În mitologia iudaică pizdulicea de numeşte Lilith. A fost prima soţie a lui Adam şi nu şi-a acceptat condiţia de femeie S-a răzvrătit împotriva bărbatului şi a lui Dumnezeu şi a fost alungată din Rai devenind nevasta diavolului. Este varianta feminină a lui Lucifer şi opusul Fecioarei Maria, ca imagine a maternităţii. Astăzi Lilith este simbolul mişcării feministe.
Stiu si eu o pizdulice! O cheama mira! :O Ce numa de pizdulice, asa-i?
Toţi ştim măcar o pizdulice.
Numele e total insignificant, nu suntem responsabili pentru că ne cheamă într-un fel, deşi unele nume cer să-ţi dai părinţii în judecată pentru abuz.
Tocmai am recunoscut-o pe fosta mea sefa intr-unul din randurile tale:)) as fi curioasa daca ea se recunoaste…
De asta mi-era frica. Pai io speram sa nu se poata ca barbatii sa fie pizdulici. Sa folosesti si tu pu inainte, nu pi. Ca e denigrant la adresa unui barbat. Zic.
Amuzant articol, dar prea general. Nişte particularităţi mai fine ar fi fost bine primite. Daaaar, din nou zic… m-ai făcut să râd cu poftă
30 de ani si pizdulice prin definitie (sau prin definitia ta
). Muncesc cam de la 16 ani, la 23 m-am maritat cu unul care dupa o vreme n-a mai muncit, la 26 de ani jumate am divortat, am muncit 4 ani sa-i platesc datoriile si acum vreau sa-mi traiesc viata. Nu-mi trebe relatii (mi-o ajuns una si buna), beau in weekend (cateodata), muncesc de cad in cap – poti sa zici ca-s un fel de carierista. Mi-am pierdut copilaria prea repede cand, incepand de la 10 ani a trebuit sa-i port de grija surorii mele, ai mei erau prea ocupati sa munceasca si sa se certe.
Si totusi, ma consider doar o femeie care o avut putin ghinion si amu ii trebe un pic de timp sa se adune.
Pizdulicile sunt nepoatele mele. True Story!
[...] pe Mad Dame. [...]
Nu pot să nu observ o chestie – doamnele comentatoare sunt uşor iritate de nomenclatură. Dacă îi ziceam fluturaş, şi nu pizdulice, cred că semnificativ mai puţină lume se simţea jignită.
Ideea e că pizdulicea nu e un tip de persoană neapărat, e mai mult un stadiu prin care trece majoritatea femeilor. Un stadiu de imaturitate, sau de jucată imaturitate târzie. Gen
Brylule, puzdulici îţi sună potrivit?
Sunt o pizdulice! yay!…..stii ce e trist ca tu abordezi subiectul intr-un mod total negativ…adica hai sa fim seriosi..Poti sa juri pee rosu ca nu esti o ‘zdulice mica:))?….fac pariu ca esti o …pseudo-poeta..sau..feminista(madamme
)<—–.ne place!:))
Suntem pizdulici…f ok!…mai bine asa decat pitziponc prajit la solar, cu 0 neuroni( mint!! 1 neuron strufocat la maximuuum maximorum pt a scruta(scrotaa maybe:)) ) orizontul in gasirea un0r masculi feroce cu portofelul burdusit)….Pizdulicele se ofilesc la 30 de ani?….. dar pitziiii?: la 24 de ani sunt considerate fete batrane:))trist trist si iar trist;
Pizdulicea, Confuzopizdulicea, feminipizdulicea and so on…o stare prin care treci pana cand iti gasesti the real X-dulicea:))
Cheers ,
Mina
Dar Mina, de ce ai senzaţia că abordez subiectul negativist? Absolut deloc. E mai mult un îndemn spre autoironie.
Să nu ne mai luăm aşa în serios. Să vedem cum trăsături de care suntem mândre nevoie-mare pot aluneca în ridicol. Şi să râdem.
Tare aia cu X-dulicea. I lol’d.
No, eram sigura ca daca ma apuc de comentat o sa zica lumea ca-s o frustrata
)
Nu ma simt jignita de ceea ce ai scris, din contra, m-am amuzat foarte tare. Am facut o trecere in revista a “calitatilor” de pizdulice doar pentru ca ma regaseam (oarecum) in descrierile tale, si, totusi, io nu ma simt chiar asa. Poate ca oi fi defecta si tre sa revizuiesc.
Cu alte cuvinte, pace, doamna draga. Io una m-am simtit usor iritata de termen, pentru ca e putin peiorativ (daca pot sa ma exprim in felul asta), dar, pe de alta parte, prefer sa fiu o pizdulice care isi traieste viata, decat o femeie serioasa care isi face planul pe toata viata si apoi moare dezamagita ca nu l-a dus la bun sfarsit.
Weekend fain, io ma duc sa beau la Cluj
Neah, nici pomeneală de frustrări pe-aici. Râdem, glumim
Am observat numai, exact cum ai zis, că lumea e iritată de termen, şi nu de ceea ce presupune p. Şi că dacă termenul era ceva gen libelulă, tot articolul era perceput ca fiind în total alt ton.
Ceea ce mi se pare foarte nostim.
Beut fericit, monşer.
Ca să nu se mai irite pizdulicile, ţin să amintesc că mai există şi apelativul “băi coaie”, cu care se alintă băieţii de băieţi.
servus…
am recunoscut-o şi nu că aş fi… misogin
toate cele bune!
[...] Nu ne plac pizdulicile vineri, 16-octombrie-2009 — Andrei Rinea Am ajuns intamplator pe un post de blog demential, ce merita citit. [...]
Maddame, te citez:
“@Nicoleta, să nu ne-ascundem după deget, toate suntem pizdulici la un moment dat. Pizdulicea e și o metaforă pentru imaturitate.”
Nu-i bai sa fii pizdulice la un moment dat, important e sa-ti revii, cam asa? Nu cumva e chiar un punct important in viata femeii, nu-i o faza a coacerii?
“Deşi aia cu “vreau să-mi trăiesc viaţa” apare la 99% dintre p.”
Lasa, mai bine sa-si traiasca viata la 20 si un pic decat sa nu si-o traiasca si sa devina niste femei acre la 40 de ani.
La fel ptr relatie – mai bine sa iasa dintr-o relatie nepotrivita (ca nu vor sa traiasca cu ala toata viata lor, ca nu se potrivesc etc.) decat sa se casatoreasca, sa faca copii si sa-i creasca in certuri.
De ce au intrat in relatia aia la inceput? De pizdulici? Multe lucruri par frumoase la inceput, si apoi iti dai seama ca sunt frumoase, dar nu ti se potrivesc. Cel putin in privinta relatiilor, rareori nimeresti din prima.
Numai că vezi tu, vreau să-mi trăiesc viața e foarte des un paravan pentru iresponsabilitate.
Adică nu vreau o relație, nu vreau un serviciu stabil, nu vreau să-mi plătesc dările la timp, nu vreau să mă gândesc la viitor. Vreau să-mi trăiesc viața.
Din experiență îți pot spune că ne putem trăi viața la maxim, scoate din fiecare vârstă tot ce se poate scoate, dar fără să călcăm pe sentimentele celor din jur sau să devenim total iresponsabili. Și fără să fâlfâim prin fața tuturor faptul că suntem tineri și acum, mă-nțelegi, ne trăim viața.
Problema cu pizdulicea e că ea înțelege prin a-și trăi viața exclusiv clișeele care sunt legate de asta. Poate e normal la o vârstă să gândești în clișee, fiind asta exact un semn de imaturitate. Dar asta nu mă împiedică pe mine să iau în derâdere fenomenul
Multzam, am ras sa mor. Putem spune ca e piti manierata si cu scoala? Dar tot asa, fara directie?
Pai…cu totii am fost la un moment dat pizdulice, fara deosebire de sex, fireste. Dar, spune drept, nu e mai misto, acum cand ai depasit “faza”, sa privesti usor amuzata pizdulicile actuale?
ce naiba viata isi traieste aia ?
ca ajung toate sa planga dupa vreun carnat care nu da doi lei pe ele … si citind comentariul asta o sa zambesti satisfacuta pentru ca stii ca am dreptate si stii despre ce vorbesc .
da, chiar toate avem un colt de suflet de pizdulice in noi.
Pe cand o comparatie in antiteza intre pizdulice si pulalice?
o părere foarte frumos expusă
)) m-ai amuzat. mai ales că știu cadre din astea și am și prietene din astea care mă amuză la culme. desigur sunt pizdulici amuzante si sunt și morocănoase. astea din urmă sunt enervante rău.
90% dintre femei le-am putea considera pisdulici…si faza e ca le gasim in toate mediile sociale.