Însăşi gramatica, bat-o vina
Că tăt o venit anul nou, hai să ne propunem să fim mai buni, mai generoşi, mai drepţi, mai corecţi. E bună asta cu mai corecţi. Mai ales corecţi gramatical am putea să fim, dacă tot aşezăm strat peste strat de cogitări în blogosferă.
Azi, Maddame îţi prezintă ea însăşi o invenţie fenomenală a limbii române: pronumele de întărire. Pronumele de întărire este, aşa cum îi şi sugerează numele, un pronume care are rolul de a întări persoana la care se referă. Fiind el însuşi un pronume personal, este deci logic că se declină după gen, număr, caz şi persoană. După gen, carevasăzică. Nu genul ăla pe care îl slobozesc hipstării la sfârşitul fiecărui enunţ, ci însuşi genul care desemnează felul, soiul, tipul obiectului. Gen feminin şi masculin, gen, dacă înţelegi ce vreau să zic.
Să ne minunăm deci la câte forme poate îmbrăca pronumele de întărire.
- Formele feminine ar fi: eu însămi, tu însăţi, ea însăşi, noi însene, voi însevă, ele însele.
- Formele masculine: eu însumi, tu însuţi, el însuşi, noi înşine, voi înşivă, ei înşişi.
Voi spune deci eu însămi dacă sunt domniţă, eu însumi dacă sunt domn.
Dacă tu, duduie cu 8 clase generale în palmares, vei ciripi că tu însuţi l-ai văzut pe Gigel cum o suduia pe Marghioala în faţa blocului, enunţul tău va suna în urechile unui terţ căzut la pace cu gramatica asemănător celebrului: A cui e portocala? Al meu! Şi cum mama ta nu e ungur, ca să nu fi aflat de declinări în fragedă pruncie, asemenea greşeli, mai ales în scris, mai ales la o bloggeriţă parfumată şi aranjată, sunt ca o muscă în ciorbă. Oricât de apetisantă ar fi, trecem mai departe şi cerem alta.
Gramatica insasi a scris postu’ asta, pare-se!:)
… eu insusi-mi-voi numai dreptul de-a o lauda pe autoarea lui..(a lui, a postului)
P.S. Maddame, cherie, mi-ai dat o idee! De fapt ti-am furat o idee…vei vedea pe blogu-mi…
Gramatică hard-core, carevasăzică. Aştept cu mare interes, felicitări pentru idee!
Este o referire indirectă asupra unei domnişoare bloggeriţe sau o lecţie binevenită pentru toţi?
Este o referire la multe dudui pe care le-am citit, dar si o greseala comuna pe care am observat-o in dialogul cu doamnele noastre.
Pentru o singura duduie nu cred ca scriam un articol pe blog, mai ales ca atitudinea pasiv-agresiva ma plictiseste.
Sincer, la cum scriu copiii astia cu pretentii de literati, pronumele de intarire intra la categoria fineturi deja. Ei inca au mari probleme cu cati de “i” sa puna la coada diferitelor cuvinte (ex: as “fii” bucuros sa “fi” acolo la ora stabilita)
Am făcut o referire la blogul dumneavoastră pe al meu,ştiu,fără să cer acordul.Dar nu este nimic neplăcut.
http://blindoneworld.blogspot.com/2010/01/chromemozillaiexploreroperablocat-in.html
Eu nu mai inteleg nimic. Atunci tanti de la Metro care a venit la birou la noi sa ne vesteasca deschiderea unui nou magazin ce a vrut sa spuna cand mi-a cerut “numele si pronumele”?
(
Cre’că aştepta să-i răspunzi “Eu, honeybunny…”
Bine, sau “Noi, honeybunny”, dacă te decizi pentru pluralul majestăţii.
Da eu m-am simtit naspa ca am fost asa ipocrita si nu i-am explicat ca pronumele vine in fata numelui
De unde si “pro”, pardon, “pre”.. Of, iar ma incurc 
Mai bine ma intorc la treaba 
Da, în momentul când vorbești o limbă străină, principalul scop e să te faci înțeles. Nu și cu limba maternă, pe care ar trebui s-o vorbim cu oarecare eleganță. Acum dacă româna nu ți-e limbă maternă…
@Maddame
Tin sa te dezamagesc, dar romana e limba mea materna (indiferent ce scrie in constitutie).
Chiar si asa eu sunt de parere ca mesajul conteaza nu forma pe care o imbraca (Imi aduc aminte vb bunicului meu, zise intr-o romana agramata, care aveau mai multa profunzime decat multe discutii “elevate” pe care le-am auzit la viata mea)
Limba maternă nu e definită prin constituţie.
Iar folosirea limbii române ca limbă maternă nu e, cum greşit îşi închipuie unii, un drept constituţional de la sine înţeles.
Folosirea limbii române ca limbă maternă e delimitată, printre altele, de nişte condiţii. Unele dintre ele detaliate în linku’ de mai jos:
http://diacritica.wordpress.com/2009/08/10/limba-romana-terms-of-use/
Normal, în pula mea, adevărat grăieşte pizda asta.
(Mesajul fiind că ai dreptate. Şi el e singurul care contează. Forma exprimată de mine mai sus fiind absolut nerelevantă. Nu-aşa?)
Diacritica FTW!