Fidelă principiului “nu te căca unde mănânci”, aceeaşi Maddame şi-a păstrat viaţa intimă şi sexuală pururi în afara locului de prestare. Acolo se petrece secs de alte feluri, mă-nţelegi, mai ales cu creherul Maddamei, cum aşa trebuie să fie la orice cooperativă care se respectă.

Pe de altă parte, dragii maichii, înţeleg şi cum că după o anumită vârstă şi etapă din viaţă, să te combini în afara serviciului, unde oricum îţi petreci cea mai mare parte a vieţii, devine tot mai dificil.

Eh, şi în aceste condiţii de “înţeleg, dar nu fac”, subsemnata a devenit martoră zilele acestea la o combinaţie între doi colegi, oameni maturi altfel, care se ascund ca doi prunci penibili, deşi cam toată lumea s-a prins ce-i cu ei.

Noah, şi acum dilema: eu ce fac, râd sau dau din cap a înţelegere? Voi v-aţi combinatără la servici, sau staţi departe de asemenea sporturi?

Observaţie şi recomandare călduroasă Maddame.

Ochelarii negri, mari şi cu lentila închisă la culoare, mai ales dacă ai tenul şi părul deschise la culoare, te vor face să arăţi ca o muscă. O muscă mare şi năucă.

Dacă nu vă puteţi abţine şi vă trebuie musai ochelari mari, încercaţi măcar să fie în concordanţă cu moaca voastră. Adică să arate echilibrat.

Şi să fie maro sau gri. Negrul…vezi mai sus.

Poză ciordită de aici.

Maddame a citit, a închis revista, a tras apa şi s-a pus pe cujetat. Adică cum, rămasul tânăr are nevoie de un program predefinit, te întâlneşti cu prietenele şi faci nişte chestii tâmpiţele şi puerile, spui doo incantaţii şi pam-pam! Eşti tânăr?

Doo zile mai târziu, Maddame a citit ce a scris Arhi la el pe blog, cum că tinereţea n-are vârstă. Erau deja prea multe semne, trebuia generat un post despre cum să fii tânăr în spirit până la adânci bătrâneţi.

Explicaţie Maddame a tinereţii şi mic îndrumar de păstrare a spiritului tânăr!

Explicaţie:

• Să fii tânăr nu înseamnă să te comporţi pueril. Aşa cum femeile în toată firea care gânguresc ca nişte bebeluşi dau impresia de retard avansat, şi bărbaţii trecuţi de prima tinereţe care fluieră nonşalant după duduiţe minore pe stradă sunt mai mult decât ridicoli. Să te comporţi ca un puber când ai peste 30 de ani te expune într-un mod deloc avantajos.
• Şi de ce ai vrea să te comporţi ca un puber? Pubertatea e cea mai nasoală perioadă, nu înţelegi nimic din nimic, eşti depresiv sau extrem de exuberant, te gândeşti numai la sex dar nu faci sex şi treci prin cele mai ciudate transformări fizice şi psihice posibile.
• Să ai un spirit tânăr nu înseamnă, carevasăzică, să te comporţi copilăreşte. Faţă de un puşti ai avantajul experienţei de viaţă, al unor trăiri sufleteşti mult mai complexe şi al capacităţii de a nu te lua prea în serios. Foloseşte cu încredere înzestrările cu care te-au binecuvântat natura şi vârsta!

Mic îndrumar:

• Păstrează-ţi nealterată capacitatea de a râde din toată inima. Fii un om vesel, păstrează-ţi simţul umorului, cultivă autoironia şi nu te lua prea în serios. Mai ales asta cu luatul în serios e o un semn al “oamenilor mari”, care îşi ştiu exact locul în viaţă şi nu şi-ar depăşi norma pentru nimic în lume. Suntem oameni, avem momente vesele şi triste, dar în final ne diferenţiem prea puţin unii de alţii. Autoironia este o armă bună împotriva cotidianului şi a rutinei. Ia vezi dacă şi la tine merge!
• Fii activ. Este o caracteristică de nelipsit a oamenilor veşnic tineri. Am colegi la dans un domn şi o doamnă de peste 60 de ani. Dansează mai frumos decât mulţi puşti şi nu ar lipsi pentru nimic în lume de la curs. Toată lumea îi admiră şi nu cred că e nimeni între noi care nu ar vrea să fie într-o zi exact ca ei.
• Bucură-te de lucrurile mici acum şi aici (rimă neintenţionată, dar potrivită). Nu numai concediul ăla de 5.000 de euro, pentru care ai muncit un an întreg, te poate mulţumi. Dacă îţi pui speranţa de fericire numai în evenimente majore, te vei găsi veşnic nemulţumit şi îmbătrânit precoce. Evadează un weekend pe Valea Oltului (mult mai liniştită decât valea Prahovei şi cu mai puţină fiţă), mergi cu iubitul/iubita la plimbare în parc, plimbă-te cu bărcuţa pe lac. Sunt lucruri mici care te deconectează şi te înveselesc.
• Învaţă să te accepţi. Eşti prea gras, câştigi prea puţin, mai vrei să faci încă o şcoală, n-ai maşina potrivită şi cultura ta lasă de dorit. Ce-ar fi să nu te mai plângi atât şi să-ţi accepţi condiţia? Nu suntem toţi făcuţi pentru excelenţă, oricât de mult ne-ar fi povestit părinţii când eram mici că aşa e. Faptul că nu ai o înfăţişare şi un trai de milioane nu înseamnă că nu eşti valoros ca om. Acceptă că eşti mediocru şi vezi ce faci cu asta (reţetă testată 100% Maddame). Acum nah, să te accepţi aşa cum eşti nu înseamnă că încetezi să mai lupţi pentru lucrurile care îţi sunt importante. Înseamnă numai să nu îţi condiţionezi fericirea de realizarea lor.
• Încearcă lucruri noi. Un mare NU rutinei! Ca o completare a punctului anterior, nu te mulţumi cu un trai călduţ şi sedentar. Fă un sport, dezvoltă-ţi un hobby, cunoaşte lume nouă. Faptul că munceşti pentru ceva care te bucură şi atingi o performanţă în domeniul respectiv îţi va creşte încrederea în tine.

Final apoteotic: Imaturitatea nu este leacul împotriva îmbătrânirii.  E ca şi cum ai avea riduri, te operezi, dar uiţi să “lucrezi” şi gâtul: vei afişa o faţă întinsă peste un corp de moş – o imagine grotească a omului care încearcă cu orice preţ să rămână tânăr. Leacul e altul – foloseşte maturitatea şi experienţa ta de viaţă pentru a trăi frumos, vesel şi a da un sens vieţii tale. Garantat Maddame & Familia

Ţin minte şi acum prima şi singura noastră discuţie în contradictoriu, în care neştiutoarea de mine, degrabă degustătoare de conversaţii complicate şi de argumente interesante, m-am aruncat cu capul înainte.  Inutil să redau aici cum a degererat parle-ul nostru, în final totul s-a terminat apoteotic, cu un monolog al lui de un sfert de oră, în care mi-a explicat că dacă eu aşa gândesc, e clar că nu putem vreodată fi prieteni şi e mai bine ca drumurile noastre să se despartă aici.

Nu s-au despărţit acolo, ne-am mai văzut zilnic pentru ceva timp, dar fiecare tentativă de conversaţie din partea lui s-a terminat delicat, cu un lapidar “ok” din partea mea. Nu m-am avânturat niciodată de atunci să-l contrazic cu ceva, dar am şi renunţat la a-i mai da deosebită importanţă.

Problema omului era, am cugetat eu acum ceva vreme, mai bătrână şi mai înţeleaptă fiind decât atunci, că nu reuşea niciodată să despartă argumentul de persoană. Pentru el, discuţia nu se purta în spaţiul neutru dintre două sau mai multe persoane, ci pe teritoriu minat, în spaţiul privat sufletesc al omului. Era un răzbel care trebuia câştigat, mă-nţelegi. Nu conta care erau metodele, nu conta că nu avea, de fapt, nimic de câştigat. Gogu avea mereu mereu mereu ultimul cuvânt.

E clar unde vreau să ajung cu asta.

Senzaţional! Maddame îţi oferă în premieră locală: Sfaturi pentru o discuţie productivă!

1. Ascultă cu urechea potrivită. Zice poetul că orice enunţ, oricât de banal, poate fi interpretat în (minim) trei feluri. Să luăm ca exemplu “E frig afară”. Tu cum înţelegi dacă gogul de lângă tine îţi zice asta? Click pe poză după ce răspunzi.
2. E clar că trebuie să îţi păstrezi obiectivitatea faţă de persoana din faţa ta şi să te concentrezi asupra discursului, şi nu a persoanei.
3. O discuţie se poartă pe teritoriu neutru. Nu ataci persoana din faţa ta, ci argumentele ei.
4. Lasă-l pe cel din faţa ta să-şi termine ideea. E o cutumă balcanică întreruperea interlocutorului, pentru că ai tu ceva important de zis. Pe de altă parte, oamenii tind să vorbească până ce-i întrerupe cineva. Civilizat e să nu întrerupi, mai ales dacă interlocutorul tău e străin. Poate fi interpretată ca o dovadă crasă a lipsei de bun simţ.
5. Cântăreşte-ţi bine cuvintele. Să vorbeşti mult şi prost îţi dă maxim un avantaj de moment prin exasperarea interlocutorului.
6. Foloseşte fraze scurte şi argumentează.
7. Nu ridica vocea. Nu există excepţii de la regula asta. E de prost gust să vorbeşti tare şi răspicat.
8. Nu căuta să ai mereu ultimul cuvânt. S-ar putea să n-ai dreptate, nu le ştim toţi pe toate. S-ar putea să ai dreptate, dar să aibă şi celălalt. S-ar putea să n-aveţi nici unul dreptate. În final, o conversaţie nu se reduce la cine are dreptatea în chiloţi.
9. Apreciază o argumentare inteligentă, chiar dacă nu este în acord cu principiile tale.
10. Opreşte o conversaţie atunci când devine agresivă, redundantă sau degeaba. Cel mai uşor mod este să nu mai răspunzi “provocării”. Conversaţia moare repede dacă nu e întreţinută.
11. Învaţă, punct. Orice discuţie pe care o porţi te poate învăţa ceva nou. Este cea mai bună metodă să afli că lumea nu e numai alb şi negru.

Învaţă să contrazici inteligent, să cedezi cu graţie şi să asculţi. Vei avea numai de câştigat.

Da, ştiu, eşti femeie şi vrei să fii frumoasă. Te uiţi în oglindă şi observi orice rid. Ţi-ai vinde sufletul pentru tinereţe veşnică. Asta nu înseamnă că trebuie să ţi-l vinzi firmelor de produse cosmetice. Mai ales că multe dintre ele sunt perfect degeaba şi se bazează exact pe slăbiciunea ta şi visul frumuseţii eterne ca să te manipuleze în a cumpăra gogoşile lor.

Dar tu, pentru că eşti o femeie deşteaptă, vei avea un minim discernământ şi vei alege între produse în care merită să investeşti echivalentul salariului minim pe economie şi cele care, oricât de scumpe ar fi, vor avea acelaşi efect ca şi varianta moca de la tine din cămară .

Cum ar fi:
Cremele şi gelurile pentru gomaj/peeling. Sunt chestiile cele mai degeaba inventate vreodată. Nişte cremuţe care conţin particule abrazive şi care îţi promit piele de bebeluş pentru că îţi îndepărtează celulele moarte de la suprafaţa pielii.
Exact acelaşi rezultat îl obţii dacă te “gomezi” cu mălai, sare de bucătărie mare sau tărâţe. Amesteci una din chestiile de mai sus cu un gălbenuş de ou, cu ulei de măsline sau cu gelul tău normal de duş şi pam-pam! Cremă de gomaj, kthxbye.

Demachiantul. Un lapte sau o cremă care stă maxim 2 minute pe faţa ta şi îţi dă jos machiajul şi mizeria din timpul zilei. Poţi să îţi cumperi unul care costă 100+ RON, dar efectul va fi identic cu unul care costă 10 RON: îţi antrenează praful şi machiajul, pe care le ştergi după aia cu o dischetă de bumbac sau cu vată. Decât să cheltuieşti absolut aiurea pe el, mai bine învaţă să te demachezi corect. Acţiunea de curăţare nu este dată de unsoarea de pe faţă, ci de mişcările de masaj executate cu vârfurile degetelor.

Tonicul. O invenţie inutilă a firmelor cosmetice. De fapt, un lichid care miroase frumos şi pe care ţi-l întinzi pe moacă după ce te-ai demachiat, ca să îndepărtezi restul de demachiant. Poţi să te speli pe faţă cu apă de la robinet şi vei descoperi cu uimire că are exact acelaşi efect.

Măştile de faţă. Îţi promit că te transformă peste noapte din Miss Piggy în Miss Univers.
Nu ţi se pare o contradicţie crasă faptul că plăteşti bani grei pentru “măşti de faţă cu lapte şi miere”, “măşti cu kiwi”, “măşti cu ciocolată” şi alte tâmpenii? Adică ce rost are să cumperi o mască cu lapte şi miere? Nu e mai uşor să te duci acasă, să amesteci o lingură de miere cu doo linguri de lapte şi să ţi-o întinzi pe faţă? Sau să zdrobeşti o portocală – pam-pam! mască cu acid AHA.
Hai, ştiu că poţi mai mult, dragă margaretă!

Cremele anticelulitice. Stiftung Warentest a făcut acum vreun an un test al eficienţei cremuţelor anticelulitice, luând produse cu preţuri între 5 EUR şi câteva sute. După vreo 8 săptămâni de teste, rezultatul a fost unanim. Nicio cremuţă nu a avut efectul promis. De ce? Pentru că orice ai face, celulita nu poate fi “topită” de o cremuţă.
Efectul cremelor este de hidratare. Orice cremă de corp face asta. Efectul anticeluliltic nu este al cremei, ci al mişcărilor de masaj pe care le faci şi care îţi pun sângele în mişcare.
Deci dacă tot ţii neapărat, unge-te cu o cremă grasă (cum ar fi Nivea din aia albastră, care are aceeaşi formulă de vreo 100 de ani) şi masează-te până intră complet în piele. Efectul este identic – piele mai fină şi bine irigată.

Şampon/Gel de duş. Oricât de mult ar costa un şampon sau un gel de duş, face exact acelaşi lucru – tensidele conţinute antrenează sebumul şi impurităţile şi le curăţă de pe piele. N-are rost să faci investiţii mari în ele, oricât de spălată pe creier ai fi de reclame.

În ce merită să investeşti mai mult: o cremă bună de faţă, care să fie potrivită tenului tău. Un fond te ten (dacă foloseşti) care să nu arate ca o mască şi să-ţi uniformizeze pielea frumos. Un parfum bun (alea ieftine se simt, oricât de fudulă te-ai da) şi discret, care să-ţi completeze eleganţa.

Nu te lăsa influenţată de reclame stupide şi de mirajul tinereţii veşnice. Eşti mai deşteaptă decât atât!

Din seria Cum să fii o doamnă.

Cei mai curajoşi purtau costum maro-căcăcios, cu cămaşă bej. Uau.

Ţinuta de pinguin merge perfect când eşti chelner. În rest, este cel mai odios mod de a te îmbrăca şi spune despre tine că faci sex de doo ori pe săptămână, de la 22.00 la 22.30 (notat în agendă), că bei Salitos când ieşi în club şi cea mai mare aventură a vieţii tale a fost ultimul tim-bilding cu firma, la Bran, unde te-ai dat în tiroliană.

Deci marele nu la alb şi negru. Şi la maro căcăcios cu bej, care e combinaţie de babă.

Recomandare Maddame! O ţinută şic pentru birou!

1. NU poliester şi fibre sintetice! Există costume, rochii şi bluze foarte şic din lână, bumbac, in şi mătase, care îţi lasă pielea să respire, îţi mângâie formele şi se aşează frumos. Iar diferenţa de preţ este minimă, dacă nu te încăpăţânezi să cumperi articole de firmă.
2. Renunţă la pantaloni. Te fac să arăţi grasă, sunt greu de purtat şi după o zi de muncă arată dezordonat, pentru că fac genunchi.
3. Poartă cu încredere fuste drepte (dacă ai picioare subţiri şi frumoase) sau evazate (pentru genunchi şi glezne mai groase), până la jumătatea genunchiului, combinate cu bluze feminine din mătase sau bumbac şi pantofi cu toc.
4. Rochiile ideale au lungimea până la genunchi şi decolteu mic, rotund, pătrat sau en-coeur. Fără expunere la ţâţe! Asta dacă vrei ca interlocutorul tău să vorbească cu tine şi nu cu cele două doamne.
5. Sacoul. Nu înseamnă neapărat sacou la doi nasturi, cu revere mici. Există variante cu guler de tunică, cu curea în talie, în formă de A (în stilul anilor 60) etc. Poate găseşti ceva care te prinde frumos şi poate fi combinat cu rochii şi fuste diferite. Nu purta costume! Mai şic e ca sacoul şi fusta să fie asortate, dar nu uniformă.
6. Tocuri! Tocurile nu înseamnă 12cm. Chiar şi un toc mic de 3-4 cm, subţire, îţi lungeşte optic piciorul, îţi ridică fundul şi îţi dă o postură frumoasă. Important e să nu fie pătrat şi butucănos.
7. Dacă tot suntem la pantofi, dă-le foc papucilor cu vârful ascuţit (de vrăjitoare) sau pătrat. Arată ca dracu’. Cei mai eleganţi pantofi de zi sunt cei cu toc mediu (5-8 cm) şi cu vârful rotunjit.
8. Negru. Negrul e culoare de mort. E cea mai mare tâmpenie să crezi că merge la orice şi că e elegant. Nu e. E facil. E lipsit de imaginaţie şi plictisitor. Dacă vrei alte culori decente care să meargă la birou, uită-te după nuanţe de gri, verde închis, crem, vişiniu.
9. Geanta. Trebuie să fie încăpătoare, dar nu foarte mare. Ideea de femeie mică de statură (subsemnata vă salută) acoperită de un genţoi cât casa e ridicolă. Alege geanta în aşa fel încât să fie în echilibru cu statura ta. Păstrează ordinea în geantă şi nu o folosi pe post de coş de gunoi, în care arunci toate căcaturile.
10. Machiajul. Nu ca la circ, dar nici cu faţa uleioasă şi rimelul scurs. Încearcă să arăţi îngrijit.
11. Accesoriile: adică eşarfe, lanţuri, curele, bijuterii etc. Fii creativă. Rupe monotonia unei ţinute serioase cu o curea subţire, colorată. Poartă o eşarfă în talie, în loc de curea. Un lanţ cu un pandantiv mare pe decolteu. Aici tu ştii ce ţi se potriveşte mai bine, deci ai totală libertate, cu o singură reţinere: să nu fii vulgară.

Am uitat ceva? A, da! Uită-te la asta. Moda începutului de ani 60 este de o feminitate şi eleganţă fără cusur. Dacă vrei să te inspiri.

Desigur din seria Cum să fii o doamnă.

Ei bine, varianta Maddame este că trebuie să te informezi, pentru că trebuie să ştii pe ce lume trăieşti.

Degeaba eşti tu frumoasă şi stilată dacă atunci când în jurul tău se vorbeşte despre G20, tu înţelegi că e noua formă de coenzimă anti-rid.  Vorba poetului: sexul feminin se împarte în femei  şi femele, iar diferenţa e făcută de inteligenţă şi cultură.

Deci, dacă nu vrei să ai un şoc pe la 35-40 de ani, când frumuseţea devine secundară (oricât de frumoasă ai fi, nu poţi concura cu femei care au cu 15 ani mai puţin), asigură-te că ai de oferit lumii -şi ţie- şi altceva.

Cum te informezi?

1. Citeşte în fiecare zi ziarele. Recomandare de presă Maddame:

• Deutsche Welle: Ştiri interne şi externe de calitate, ignoră becalismele ieftine şi ştirile de senzaţie. Oamenii din spatele ştirilor sunt jurnalişti de primă clasă. Au ştiri externe foarte bine documentate, vei fi surprinsă să afli că există o lume şi în afara graniţelor noastre.
• Financial Times: Ştiri economice, analize inteligente.
• Business Standard: O variantă mai uşoară a ştirilor economice româneşti. Citeşte cu spirit critic, câteodată mai dau şi cu bâta în baltă.
• Dilema Veche: revistă săptămânală de opinie, recomandată pentru inteligenţa argumentaţiei şi umorul fin. Contrar opiniei generale, nu e o revistă dedicată exclusiv intelectualilor. Eu o citesc cu plăcere, şi chiar nu-s vreo lumină.
• Caţavencu: am încă un respect mare petru investigaţiile lor, deşi apar din ce în ce mai multe mondenele şi becalisme prin pagini. Cerinţele pieţei, ce să-i faci.
• Cotidiene în alte limbi: FAZ (germană) şi Le Monde (franceză), după posibilităţi.
• Vogue şi Haarper’s Bazaar: dacă vrei să ştii ce mai e nou în modă.

Toate ziarele de mai sus au ediţii on-line, deci nici măcar nu trebuie să ieşi din casă ca să ai acces la ele. E inutil să te uiţi la teveu dacă vrei să fii informat. Crede-mă, am renunţat la sportul ăsta acum mai mult de 5 ani şi nu simt nicio carenţă culturală până acum, chiar dimpotrivă.

2. Ieşi din casă!

• Află ce evenimente se întâmplă în oraşul tău şi frecventează-le! Bine, dacă nu-ţi place teatrul sau opera nu trebuie să te duci numai ca să te “culturalizezi”. Până la urmă, sunt şi ele numai o metodă de relaxare. Dar mergi măcar odată, vezi cum e, trăieşte o experienţă diferită!

3.  Încearcă să-ţi dezvolţi un hobby!

• Şi asta nu include “ieşitul în oraş cu prietenii” sau “cumpărăturile”. Trebuie să fie ceva care să-ţi testeze limitele intelectuale şi/sau fizice, să contribuie la dezvoltarea şi formarea ta ca om. Practică serios un sport, învaţă o limbă străină, învaţă să croşetezi sau începe un curs de dans. Fă ceva care să te diferenţieze de ceilalţi şi cu care să te identifici.

4. Învaţă să asculţi!

• Punctul ăsta e ultimul pentru că e şi cel mai important. Obişnuieşte-te să asculţi ceea ce au de zis oamenii din jurul tău, chiar dacă ţi se pare că părerea ta e cea mai genială şi imbatabilă.  S-ar putea să fii surprinsă să afli că o opinie, deşi diferită de a ta, e inteligent argumentată şi că ai de învăţat de la omul din faţa ta. (E valabil şi pentru tine, studenţelul care stă în ultima bancă şi îşi citeşte propria lucrare de seminar în timp ce alt prost ţine referat numai pentru profesor, că alţii sunt prea ocupaţi cu ale lor ca să-l asculte…).

Cea mai bună metodă să fii în pas cu timpul e să ţii mereu ochii şi urechile deschise la lumea din jurul tău. Nu să-ţi impui mereu punctul de vedere şi să câştigi orice discuţie, de parcă ar fi un război.

Din  seria Cum să fii o doamnă.

E de la sine înţeles, deci, că Maddame – ghidul tău de bun simţ va genera un post despre cum să te comporţi în lăcaşuri de cult, fie ele biserici, sinagogi, moschei sau case de adunare ale bisericilor libere.

În primul rând trebuie să-ţi fie clar ce cauţi acolo. Dacă eşti

• turist – mergi la punctul 1
• enoriaş evlavios care merge la slujbă – mergi la punctul al 2-lea
• enoriaş al altei biserici, dar vrei să vezi “cum e la alţii” – mergi la punctul al 3-lea
• acolo din greşeală, tu de fapt căutai mall-ul, mergi aici.

Indiferent de ocazia cu care mergi într-un lăcaş de cult, e civilizat ca înainte să te informezi despre anumite reguli valabile şi să le respecţi. Într-o moschee trebuie să te descalţi, în sinagogă bărbaţii poartă kipa pe cap, în bisericile ortodoxe şi catolice îţi faci cruce când intri, în cele protestante nu. Un evlavios care se cruceşte spasmodic atunci când intră într-o biserică protestantă (fyi: Biserica Neagră din Braşov e protestantă) e la fel de ridicol ca un evreu ortodox care sărbătoreşte Crăciunul.

1. Dacă eşti turist: într-un lăcaş de cult vorbeşti încet şi puţin, poze se fac fără blitz pentru că blitzul poate afecta artifactele expuse, nu te îmbulzeşti să prinzi loc în faţă la vreun mormânt de sfânt (mortul cu siguranţă n-o să plece nicăieri şi-o să fie acolo şi peste 10 minute, când ajungi tu să-i faci poză). Eşti discret şi respecţi locul. Te îmbraci decent (la Vatican, intrarea în Catedrala Sf. Petru este permisă numai dacă ai umerii şi genunchii acoperiţi). Închide-ţi telefonul.

Chiar dacă ştii istoria bisericii pe ani, nu urli tare să demonstrezi ce deştept eşti tu. Nu te miri ca prostul de ce bogăţii au ăştia. Nu comentezi la adresa religiei respective.

2. Dacă mergi la slujbă: în principiu, ar trebui să ştii care sunt obiceiurile bisericii pe care o frecventezi. Încearcă să le respecţi.

Nu vorbi în timpul slujbei. Deloc. Dacă eşti ortodox şi slujba durează 5 ore, cât timp stai în biserică încearcă să urmăreşti slujba şi nu îmbrăcămintea celor din jur. Biserica e lăcaş de cult şi nu spaţiu de socializare.

Nu merge băut la biserică şi ai grijă la ce mănânci înainte. Mirosurile grele în spaţii închise sunt apăsătoare şi denotă lipsă de elementar bun simţ. Nu te îmbulzi! Regula este importantă mai ales pentru enoriaşii ortodocşi, care de sărbătorile unde se împarte aghiazmă/lumină/etc se înghesuie de parcă îi aşteaptă focurile iadului dacă nu vin acasă cu cea mai pură împărţeală bisericească. Nu eşti un creştin mai bun dacă urli “Dă-te, bă, să iau lumină!” şi îi plasezi babei din faţa ta un cot discret în firava-i osatură. Fii civilizat! E lumină pentru toţi .

Dacă eşti ateu sau nu crezi în religie, e dreptul tău de fiinţă gânditoare să nu mergi la biserică. Deloc. Dar dacă totuşi decizi să mergi, fă bine şi cenzurează-ţi mişto-urile ieftine. N-au niciun rost şi nu demonstrază ce deştept eşti tu. Arată numai că eşti prost crescut. Parol!

3. Dacă mergi la alte slujbe sau la concerte ţinute în lăcaşuri de cult etc: Bisericile catolice şi protestante găzduiesc uneori concerte de orgă sau de cântece bisericeşti. Se aplică şi aici regulile de la punctul 1, cu o adăugare: În biserică nu se aplaudă! Am asistat de curând la o manifestare de stupizenie când un moment muzical de genul ăsta fiind inclus într-0 slujbă religioasă, s-au găsit nişte troli să izbucnească în aplauze frenetice. Ei credeau că sunt mai speciali. Au fost…

Regula de aur: Ceea ce se face în religia ta de obicei nu se face la fel şi în alte religii. Dacă vrei să vezi cum e la alţii, informează-te înainte!

Recomandare călduroasă Maddame: Nu intra cu bocancii în credinţa semenilor tăi! Chiar dacă eşti ateu, chiar dacă eşti convins că religia ta e singura care îţi asigură drumul spre nemurire! Credinţa unui om (ca şi sistemul lui moral) ţine de resorturile lui sufleteşti cele mai intime. Frumos e să le respecţi, chiar dacă nu eşti de acord cu ele.

Dacă vrei să arăţi bine, ţine minte două chestii de bază:

Ai grijă la freză!

• Oricât de bine te-ai îmbrăca, oricât de frumoasă ai fi, dacă eşti ciufulită şi ai părul murdar, se duce dracului toată impresia artistică.
• Găseşte-ţi o coafură care să te avantajeze. După o anumită vârstă, părul foarte lung e ridicol, alege mai bine să-l porţi până la umăr sau bob, sunt freze care avantajează cam toate fizionomiile, sunt uşor de păstrat în formă, sunt simple şi curate.
• Culoarea trebuie să fie naturală, fără blonduri platinate şi negru-pana-corbului. Un NU mare roşului turbat sau roşului-tip-gospodină (ştii care e ăla). Culorile mele preferate sunt nuanţele de şaten deschis şi blond mediu.

Ai grijă de unghii!

• Asta nu înseamnă unghii lungi, date cu gel şi străluci, şi în niciun caz manichiură franţuzească.
• Poartă unghiile atît de lungi încât să nu te încurce în zburdatul zilnic, dar în niciun caz mai lungi de 2mm (cam de la 2mm în sus se termină eleganţa şi începe pitzipongeala).
• Dacă ai unghii casante (subsemnata vă salută), poartă-le cu încredere scurte şi date ori cu un lac transparent, ori cu ojă roşu închis. Crede-mă, arată foarte fain. În rest, dacă vrei întradevăr să fii elegantă, evită culorile turbate, străluciul, desenele pe unghii şi alte căcaturi colorate. Cu excepţia cazului în care lucrezi la circ sau eşti papagal – atunci poţi să faci borş dacă vrei, n-o să vină Maddame să te tragă de urechi!
• Dacă nu ai cele mai frumoase unghii din lume, nu atrage atenţia asupra lor cu oje şi lacuri colorate. Lasă-le scurte şi îngrijeşte-le cât se poate.
• Dacă ţi-a sărit oja de pe o unghie, le ştergi pe toate. Fără discuţii.

Din seria Cum să fii o doamnă.

E frumos:

• Să ajungi în aşa fel încât să nu alergi până la locul tău, eventual să ai timp de toaletă/ţigară/ce vrei tu înainte. La o sală cu o capacitate de 4000 de locuri, cum e Sala Palatului, e clar că dacă toată lumea ajunge cu 10 minute înainte de spectacol, se va crea un ambuteiaj la intrare. Adică te înghesui ca la coadă la lapte, te şifonezi şi transpiri. Ideal e să ajungi cu jumătate de oră înainte de începerea spectacolului.
• Să îţi laşi hainele groase la garderobă. Ca să nu stai cu şuba în poală în timpul spectacolului. Nu mergi la teatru să stai ca în metrou, nu? Mergi să te relaxezi, deci…
• Să te uiţi bine ce locuri ai. Dacă ai locuri la mijlocul rândului, civilizat e să ajungi mai repede, ca să nu-i deranjezi pe cei de la margine.
• Dacă tot ajungi târziu şi îi deranjezi, foloseşte cu înceredere sintagmele “Mă scuzaţi” şi “Mulţumesc”. Şi, foarte important: treci pe lângă ei cu faţa, şi nu îi trata cu curul, chiar dacă e mai comod.
• Să te îmbraci frumos. Ştiu că poate părea din alte timpuri, dar e păcat să nu acordăm unui eveniment importanţa cuvenită. Îmbracă-te frumos pentru orice spectacol. Ideal: o rochie de după masă (până la genunchi, culori neutre, fără străluci şi decolteu exagerat) sau pantaloni drepţi şi o bluză de mătase pentru doamne, poşetă plic etc (am văzut ieri, pe lângă omniprezenţii blugi şi tricouri urâte şi nişte ţinute adorabile – de aici şi exemplele de mai sus). Domnii ştiu ce au de făcut…
• Să îţi închizi telefonul. De tot, şi să nu umbli la el pe toată durata spectacolului. Luminiţele aprinse pe alocuri plin sală sunt la fel de obositoare şi de prost gust ca şi soneriile stupide.
• Să fii discret în timpul spectacolului, să aplauzi atunci când trebuie, să aplauzi din toată inima şi până te dor palmele. Orice spectacol are în spate mii de ore de muncă, iar aplauzele sunt cel mai frumos mod de a aprecia munca artiştilor.

E mai puţin frumos:

• Să încerci să faci poze/să filmezi. Să fim serioşi, ce film/poză poate ieşi cu un telefon? Ce-o să faci cu ele? dacă vrei o amintire, cumpără-ţi un program, cu ocazia asta te şi informezi.
• Să-ţi deschizi laptopul în timpul spectacolului. Nu credeam că e posibil, ei bine, am văzut-o ieri şi pe asta. Fără comentarii.
• Să mănânci ceapă în ziua spectacolului.
• Să comentezi cu voce tare.Să râzi şi să faci pe deşteptul.
• Să ieşi în timpul spectacolului.
• Să confuzi sala de teatru cu cinematograful. Popcorn nu se găseşte, în schimb se găsesc ciocolăţele, sucuri, chipsuri şi alte alea. Toate astea sunt gândite pentru pauză, şi nu să le cari cu tine în sală şi să cronţăni satisfăcut sau să gâlgâi un suc acidulat chiar în momentul de tensiune maximă al piesei.

Ajunge? Cred că ajunge.

Din categoria Cum să fii o doamnă…