Ca să citez din personajul meu de suflet, “I deserve neither such praise nor such censure”.  Nu am fost niciodată feministă, chiar dimpotrivă, în anul 2009, feminismul mi se pare o mişcare a femeilor proaste, cu care nu prea mă încântă să mă identific.

Judecata se bazează pe trei piloni de gândire, pe care Maddame în marea-i locvacitate îi va detalia pe rând.

1. Feminismul a fost bun la vremea lui. Vremea lui s-a terminat în anii şaizeci.
2. Feminismul a alunecat în derizoriu.
3. Feminismul e o mişcare misogină.

Să începem dară.

1. Feminismul a fost bun la vremea lui. Înţeleg că la începutul secolului al 20-lea, femeile luptau pentru dreptul la vot şi pentru dreptul la implicare în viaţa politică şi socială alături de bărbaţi.  Am înţeles şi lupta feministelor din anii 60, care protestau pentru dreptul femeii de a decide asupra propriului corp (avort şi alte cele). Au fost mişcări bune, care au scos în evidenţă egalitatea în drepturi între cele două sexe şi libertatea individuală şi au dus la apariţia femeilor în viaţa politică şi socială. Bun, frumos.

Pentru aia să nu uităm că mişcarea asta de emancipare a urmat pitoreştilor ani 50, care la rândul lor au venit imediat după război. Dacă în timpul războiului, femeile au fost mai “emancipate” ca oricând, muncind în fabrici şi pe şantiere în locul bărbaţilor plecaţi să moară ca proştii pe front, odată ce războiul s-a terminat, adoptarea rolurilor tradiţionale a venit ca o gură de aer proaspăt. Nu trebuie să le condamnăm pe bunicile care trăiau la mijlocul secolului trecut pentru că tot ceea ce îşi doreau era să aibe grijă de prunci şi să fie frumoase. Rolul tradiţional asumat era ca un plasture pus pe trauma războiului.

Să nu uităm nici de foarte cochetele flapper girls din anii 20 şi de divele anilor 30, care îşi câştigau singure existenţa, ieşeau neînsoţite în bodegi, participau la discuţii filosofice şi se iubeau cu cine vroiau, dincolo de orice convenţii sociale rigide.

2. Feminismul a alunecat în derizoriu. Că la vremea lui feminismul a făcut valuri la nivel social şi a dus la o nouă aşezare a rolurilor, este adevărat cu excepţia faptului explicat mai sus că rolurile alea erau asumate ca urmare a traumelor războiului.

Astăzi feminismul s-a trezit deodată că nu mai are pentru ce să lupte şi că a ajuns ca o babă paranoică, babă care vede duşmani şi pericol peste tot, şi care se ceartă cu toată lumea numai de dragul cerţii, pentru că asta ştie să facă şi ăsta a fost scopul ei în viaţă.

Feministele au ajuns femei-bărbat avide de putere, militante veşnice şi urâţite precoce (sufleteşte şi fizic), care trăiesc întru anihilarea inamicului comun: purtătorul de penis. Grotesc.

3. Feminismul e o mişcare misogină. Sau, cum spunea un bărbat tare deştept: dacă o femeie vrea să facă şi munca mea, de ce să mă opun? Vrem atât de mult să demonstrăm cât de egale suntem cu bărbaţii, încât ne pierdem orice urmă de discernământ şi feminitate. Luptăm neîncetat pentru drepturile noastre, fiecare ciorbă pe care nu o facem, fiecare bătătură în palmă de la dat la sapă, fiecare vomă după o beţie cot la cot cu bărbatul e o mică victorie în emanciparea noastră declarată.

(Trebuie spus aici şi că feministele din oficiu “luptă” pentru drepturile lor, ceea ce exclude automat varianta mai simplă, în care îţi asumi în pace un rol sau nişte drepturi, fără să trâmbiţezi chestia asta în public. Noi luptăm, nu discutăm!)

Ce implică toată mascarada asta? Că o femeie ar trebui să demonstreze că e egală cu bărbatul de lângă ea, copiind tot ce face respectivul. Un pic absurd, zic, atâta timp cât plecăm din oficiu de la ideea că suntem egali…

Concluzia? Feminismul e exact mişcarea care demonstrează că femeile au nevoie de o mişcare de emancipare ca să fie egale cu bărbaţii. Deci că ele singure nu sunt în stare. Deci o mişcare care în fond, denigrează femeile. Misogină carevasăzică.  De ce să te identifici cu asta?

Finalul apoteotic: feminismul e pentru proaste. Femeile nu se împart în femei emancipate sau nu, se împart în femei deştepte şi femei proaste. O femeie deşteaptă va şti întotdeauna să-şi ia ce vrea de la viaţă, indiferent dacă s-a “emancipat” sau nu, dacă ştie să facă o ciorbă şi îi calcă iubitului cămaşa sau nu.

Numai femeile proaste au nevoie să se ascundă după concepte şi teoretizări absurde. Pe care de obicei nu le înţeleg, motiv pentru care le transformă în religii intolerante (dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră). O femeie deşteaptă n-are nevoie să fie feministă. Îi ajunge să fie femeie.

Desigur din categoria Cum să fii o doamnă.

Discuţia pe marginea materialului aici.

Ce ne arată asta? Dacă citiţi întrebările (destul de multe, de altfel), veţi vedea reacţii inteligente şi comentarii pertinente pe marginea articolului. Care a avut vreo cinj de mii de afişări de când a fost publicat.

Deci se poate, da? Un material făcut bine, muncit, frumos. În presa românească. Care face audienţe. Şi naşte reacţii inteligente.

Se poate, zic, ca presa să educe cititori deştepţi. Şi nu numai trivialitatea, ştiriledelaoracinci şi vedetele de plastic pot face audienţe.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar văzând munca celor doi stimabili, Maddame a îndrăznit să spere, ca niciodată înainte, că se poate. O presă liberă, analitică, o judecată critică. În România, la noi în bătătură.

Maddame a citit, a închis revista, a tras apa şi s-a pus pe cujetat. Adică cum, rămasul tânăr are nevoie de un program predefinit, te întâlneşti cu prietenele şi faci nişte chestii tâmpiţele şi puerile, spui doo incantaţii şi pam-pam! Eşti tânăr?

Doo zile mai târziu, Maddame a citit ce a scris Arhi la el pe blog, cum că tinereţea n-are vârstă. Erau deja prea multe semne, trebuia generat un post despre cum să fii tânăr în spirit până la adânci bătrâneţi.

Explicaţie Maddame a tinereţii şi mic îndrumar de păstrare a spiritului tânăr!

Explicaţie:

• Să fii tânăr nu înseamnă să te comporţi pueril. Aşa cum femeile în toată firea care gânguresc ca nişte bebeluşi dau impresia de retard avansat, şi bărbaţii trecuţi de prima tinereţe care fluieră nonşalant după duduiţe minore pe stradă sunt mai mult decât ridicoli. Să te comporţi ca un puber când ai peste 30 de ani te expune într-un mod deloc avantajos.
• Şi de ce ai vrea să te comporţi ca un puber? Pubertatea e cea mai nasoală perioadă, nu înţelegi nimic din nimic, eşti depresiv sau extrem de exuberant, te gândeşti numai la sex dar nu faci sex şi treci prin cele mai ciudate transformări fizice şi psihice posibile.
• Să ai un spirit tânăr nu înseamnă, carevasăzică, să te comporţi copilăreşte. Faţă de un puşti ai avantajul experienţei de viaţă, al unor trăiri sufleteşti mult mai complexe şi al capacităţii de a nu te lua prea în serios. Foloseşte cu încredere înzestrările cu care te-au binecuvântat natura şi vârsta!

Mic îndrumar:

• Păstrează-ţi nealterată capacitatea de a râde din toată inima. Fii un om vesel, păstrează-ţi simţul umorului, cultivă autoironia şi nu te lua prea în serios. Mai ales asta cu luatul în serios e o un semn al “oamenilor mari”, care îşi ştiu exact locul în viaţă şi nu şi-ar depăşi norma pentru nimic în lume. Suntem oameni, avem momente vesele şi triste, dar în final ne diferenţiem prea puţin unii de alţii. Autoironia este o armă bună împotriva cotidianului şi a rutinei. Ia vezi dacă şi la tine merge!
• Fii activ. Este o caracteristică de nelipsit a oamenilor veşnic tineri. Am colegi la dans un domn şi o doamnă de peste 60 de ani. Dansează mai frumos decât mulţi puşti şi nu ar lipsi pentru nimic în lume de la curs. Toată lumea îi admiră şi nu cred că e nimeni între noi care nu ar vrea să fie într-o zi exact ca ei.
• Bucură-te de lucrurile mici acum şi aici (rimă neintenţionată, dar potrivită). Nu numai concediul ăla de 5.000 de euro, pentru care ai muncit un an întreg, te poate mulţumi. Dacă îţi pui speranţa de fericire numai în evenimente majore, te vei găsi veşnic nemulţumit şi îmbătrânit precoce. Evadează un weekend pe Valea Oltului (mult mai liniştită decât valea Prahovei şi cu mai puţină fiţă), mergi cu iubitul/iubita la plimbare în parc, plimbă-te cu bărcuţa pe lac. Sunt lucruri mici care te deconectează şi te înveselesc.
• Învaţă să te accepţi. Eşti prea gras, câştigi prea puţin, mai vrei să faci încă o şcoală, n-ai maşina potrivită şi cultura ta lasă de dorit. Ce-ar fi să nu te mai plângi atât şi să-ţi accepţi condiţia? Nu suntem toţi făcuţi pentru excelenţă, oricât de mult ne-ar fi povestit părinţii când eram mici că aşa e. Faptul că nu ai o înfăţişare şi un trai de milioane nu înseamnă că nu eşti valoros ca om. Acceptă că eşti mediocru şi vezi ce faci cu asta (reţetă testată 100% Maddame). Acum nah, să te accepţi aşa cum eşti nu înseamnă că încetezi să mai lupţi pentru lucrurile care îţi sunt importante. Înseamnă numai să nu îţi condiţionezi fericirea de realizarea lor.
• Încearcă lucruri noi. Un mare NU rutinei! Ca o completare a punctului anterior, nu te mulţumi cu un trai călduţ şi sedentar. Fă un sport, dezvoltă-ţi un hobby, cunoaşte lume nouă. Faptul că munceşti pentru ceva care te bucură şi atingi o performanţă în domeniul respectiv îţi va creşte încrederea în tine.

Final apoteotic: Imaturitatea nu este leacul împotriva îmbătrânirii.  E ca şi cum ai avea riduri, te operezi, dar uiţi să “lucrezi” şi gâtul: vei afişa o faţă întinsă peste un corp de moş – o imagine grotească a omului care încearcă cu orice preţ să rămână tânăr. Leacul e altul – foloseşte maturitatea şi experienţa ta de viaţă pentru a trăi frumos, vesel şi a da un sens vieţii tale. Garantat Maddame & Familia

Ţin minte şi acum prima şi singura noastră discuţie în contradictoriu, în care neştiutoarea de mine, degrabă degustătoare de conversaţii complicate şi de argumente interesante, m-am aruncat cu capul înainte.  Inutil să redau aici cum a degererat parle-ul nostru, în final totul s-a terminat apoteotic, cu un monolog al lui de un sfert de oră, în care mi-a explicat că dacă eu aşa gândesc, e clar că nu putem vreodată fi prieteni şi e mai bine ca drumurile noastre să se despartă aici.

Nu s-au despărţit acolo, ne-am mai văzut zilnic pentru ceva timp, dar fiecare tentativă de conversaţie din partea lui s-a terminat delicat, cu un lapidar “ok” din partea mea. Nu m-am avânturat niciodată de atunci să-l contrazic cu ceva, dar am şi renunţat la a-i mai da deosebită importanţă.

Problema omului era, am cugetat eu acum ceva vreme, mai bătrână şi mai înţeleaptă fiind decât atunci, că nu reuşea niciodată să despartă argumentul de persoană. Pentru el, discuţia nu se purta în spaţiul neutru dintre două sau mai multe persoane, ci pe teritoriu minat, în spaţiul privat sufletesc al omului. Era un răzbel care trebuia câştigat, mă-nţelegi. Nu conta care erau metodele, nu conta că nu avea, de fapt, nimic de câştigat. Gogu avea mereu mereu mereu ultimul cuvânt.

E clar unde vreau să ajung cu asta.

Senzaţional! Maddame îţi oferă în premieră locală: Sfaturi pentru o discuţie productivă!

1. Ascultă cu urechea potrivită. Zice poetul că orice enunţ, oricât de banal, poate fi interpretat în (minim) trei feluri. Să luăm ca exemplu “E frig afară”. Tu cum înţelegi dacă gogul de lângă tine îţi zice asta? Click pe poză după ce răspunzi.
2. E clar că trebuie să îţi păstrezi obiectivitatea faţă de persoana din faţa ta şi să te concentrezi asupra discursului, şi nu a persoanei.
3. O discuţie se poartă pe teritoriu neutru. Nu ataci persoana din faţa ta, ci argumentele ei.
4. Lasă-l pe cel din faţa ta să-şi termine ideea. E o cutumă balcanică întreruperea interlocutorului, pentru că ai tu ceva important de zis. Pe de altă parte, oamenii tind să vorbească până ce-i întrerupe cineva. Civilizat e să nu întrerupi, mai ales dacă interlocutorul tău e străin. Poate fi interpretată ca o dovadă crasă a lipsei de bun simţ.
5. Cântăreşte-ţi bine cuvintele. Să vorbeşti mult şi prost îţi dă maxim un avantaj de moment prin exasperarea interlocutorului.
6. Foloseşte fraze scurte şi argumentează.
7. Nu ridica vocea. Nu există excepţii de la regula asta. E de prost gust să vorbeşti tare şi răspicat.
8. Nu căuta să ai mereu ultimul cuvânt. S-ar putea să n-ai dreptate, nu le ştim toţi pe toate. S-ar putea să ai dreptate, dar să aibă şi celălalt. S-ar putea să n-aveţi nici unul dreptate. În final, o conversaţie nu se reduce la cine are dreptatea în chiloţi.
9. Apreciază o argumentare inteligentă, chiar dacă nu este în acord cu principiile tale.
10. Opreşte o conversaţie atunci când devine agresivă, redundantă sau degeaba. Cel mai uşor mod este să nu mai răspunzi “provocării”. Conversaţia moare repede dacă nu e întreţinută.
11. Învaţă, punct. Orice discuţie pe care o porţi te poate învăţa ceva nou. Este cea mai bună metodă să afli că lumea nu e numai alb şi negru.

Învaţă să contrazici inteligent, să cedezi cu graţie şi să asculţi. Vei avea numai de câştigat.

Ideea de egalitate între oameni şi de drepturi ale omului e mai veche de 3,000 de ani, prima menţiune fiind în Codexul Ur-Nammu, de origine sumeriană. În ţările islamice, unele ţări africane şi Orientul Îndepărtat nu s-a auzit de ele nici azi.

În ţările arabe fundamentaliste dobânda “riba” este ilegală fiind interpretată drept camătă. Băncile arabe funcţionează pe bază de dobândă 0%. Zis-a profetul că riba e mai nasoală decât futerea de mamă. Arabii mai degrabă ar mânca porc decât să ceară dobândă.

Constituţia României nu prevede egalitatea pe bază de gen. Adică dacă ai chef să discriminezi un transsexual, n-are ce să-ţi facă, decât să-ţi spargă mufa pentru că e mai înalt decât tine.

Sinuciderea activă asistată este considerată crimă cam peste tot, mai puţin în BeNeLux şi în Elveţia, unde e acceptată sub anumite condiţii. Deci dacă vrei să mori liniştit, aplică pentru cetăţenie belgiană.

Legislaţia română interzice întreruperea neterapeutică a sarcinilor care au depăşit 14 săptămâni. Pedeapsa (pentru doctori) este închisoarea între 6 luni şi 3 ani. Pentru aia, avortul autoprovocat nu este pedepsit neam, în virtutea dreptului elementar al persoanei de a dispune de propriul corp după bunul său plac. Imaginea femeii care îşi omoară copilul, şi pe ea eventual, cu plante toxice sau alte mijloace din atelierul propriu nu mai pare deodată atât de absurdă, corect?

Vorbeşte de politică, de istorie, de oameni, de cărţi şi muzică. Jonglează cu ideile şi conceptele într-un mod adorabil. Un blog deştept. Trebuie citit! Link!

“Când stai să numeri, zece din zece sunt „de-ai noștri” - avem aceleași valori și votăm pe cineva din 3d. Când te trezești în dimineața de după alegeri, ai impresia că încă visezi – majoritatea sunt ceilalți!!! Mai numeri odată… zece din zece. În acest moment îți dai seama că, de fapt, nu mai e vis, e trezirea la realitatea amară, iar visul din care tocmai te-ai trezit a durat opt ani.”

Am menţionat că tipul e moldovean şi de un realism contagios asupra Moldovei contemporane? Şi că deşi vede dincolo de ideologii, totuşi nu şi-a pierdut încă doza sănătoasă de idealism?

Ştiţi că mai nou popii sunt plini de gadgeturi? Adică nu mai vin aşa, cu punga cu tămâie, au o geantă faină de piele din care scot aşa: o biblie cu fermoar, pentru călătorii, telefonul (dat pe vibraţie, să nu deranjeze la sfinţire), un carneţel în care îşi notează chestii cul pe care le descoperă în biblie (cam cum ne-am nota noi, laicii, bancuri), cărbune pentru aprins aghiazma (identic cu cărbunele de narghilea, numa’ că mai mic), busuioc pentru şfeştanie, cheile de la maşină, patrafir de popă – varianta to go, pliată frumos să aibă loc în geantă. Popă 2.0, carevasăzică.

Dincolo de chestia asta, popa ăla care venit acasă la om în a doua zi de Paşti, a produs aghiazmă/şfeştanie şi a stat la taclale cu credincioşii, după care, când credinciosu’ a vrut să-i dea bani, a zis nu, iar când i-a băgat banii cu forţa în buzunar, i-a scos mâna blând cu textul “ce vreţi, doamnă, să-mi furaţi telefonul?” , merită tot respectul meu. Frumos, monşer, tare frumos.

Ei bine, varianta Maddame este că trebuie să te informezi, pentru că trebuie să ştii pe ce lume trăieşti.

Degeaba eşti tu frumoasă şi stilată dacă atunci când în jurul tău se vorbeşte despre G20, tu înţelegi că e noua formă de coenzimă anti-rid.  Vorba poetului: sexul feminin se împarte în femei  şi femele, iar diferenţa e făcută de inteligenţă şi cultură.

Deci, dacă nu vrei să ai un şoc pe la 35-40 de ani, când frumuseţea devine secundară (oricât de frumoasă ai fi, nu poţi concura cu femei care au cu 15 ani mai puţin), asigură-te că ai de oferit lumii -şi ţie- şi altceva.

Cum te informezi?

1. Citeşte în fiecare zi ziarele. Recomandare de presă Maddame:

• Deutsche Welle: Ştiri interne şi externe de calitate, ignoră becalismele ieftine şi ştirile de senzaţie. Oamenii din spatele ştirilor sunt jurnalişti de primă clasă. Au ştiri externe foarte bine documentate, vei fi surprinsă să afli că există o lume şi în afara graniţelor noastre.
• Financial Times: Ştiri economice, analize inteligente.
• Business Standard: O variantă mai uşoară a ştirilor economice româneşti. Citeşte cu spirit critic, câteodată mai dau şi cu bâta în baltă.
• Dilema Veche: revistă săptămânală de opinie, recomandată pentru inteligenţa argumentaţiei şi umorul fin. Contrar opiniei generale, nu e o revistă dedicată exclusiv intelectualilor. Eu o citesc cu plăcere, şi chiar nu-s vreo lumină.
• Caţavencu: am încă un respect mare petru investigaţiile lor, deşi apar din ce în ce mai multe mondenele şi becalisme prin pagini. Cerinţele pieţei, ce să-i faci.
• Cotidiene în alte limbi: FAZ (germană) şi Le Monde (franceză), după posibilităţi.
• Vogue şi Haarper’s Bazaar: dacă vrei să ştii ce mai e nou în modă.

Toate ziarele de mai sus au ediţii on-line, deci nici măcar nu trebuie să ieşi din casă ca să ai acces la ele. E inutil să te uiţi la teveu dacă vrei să fii informat. Crede-mă, am renunţat la sportul ăsta acum mai mult de 5 ani şi nu simt nicio carenţă culturală până acum, chiar dimpotrivă.

2. Ieşi din casă!

• Află ce evenimente se întâmplă în oraşul tău şi frecventează-le! Bine, dacă nu-ţi place teatrul sau opera nu trebuie să te duci numai ca să te “culturalizezi”. Până la urmă, sunt şi ele numai o metodă de relaxare. Dar mergi măcar odată, vezi cum e, trăieşte o experienţă diferită!

3.  Încearcă să-ţi dezvolţi un hobby!

• Şi asta nu include “ieşitul în oraş cu prietenii” sau “cumpărăturile”. Trebuie să fie ceva care să-ţi testeze limitele intelectuale şi/sau fizice, să contribuie la dezvoltarea şi formarea ta ca om. Practică serios un sport, învaţă o limbă străină, învaţă să croşetezi sau începe un curs de dans. Fă ceva care să te diferenţieze de ceilalţi şi cu care să te identifici.

4. Învaţă să asculţi!

• Punctul ăsta e ultimul pentru că e şi cel mai important. Obişnuieşte-te să asculţi ceea ce au de zis oamenii din jurul tău, chiar dacă ţi se pare că părerea ta e cea mai genială şi imbatabilă.  S-ar putea să fii surprinsă să afli că o opinie, deşi diferită de a ta, e inteligent argumentată şi că ai de învăţat de la omul din faţa ta. (E valabil şi pentru tine, studenţelul care stă în ultima bancă şi îşi citeşte propria lucrare de seminar în timp ce alt prost ţine referat numai pentru profesor, că alţii sunt prea ocupaţi cu ale lor ca să-l asculte…).

Cea mai bună metodă să fii în pas cu timpul e să ţii mereu ochii şi urechile deschise la lumea din jurul tău. Nu să-ţi impui mereu punctul de vedere şi să câştigi orice discuţie, de parcă ar fi un război.

Din  seria Cum să fii o doamnă.

“Comuniştii moldoveni au primit ajutor generos din partea Rusiei pe perioada campaniei electorale, ca răsplată pentru scăderea entuziasmului pro-european al preşedintelui Voronin. Liderul moldovean s-a distanţat de UE din două motive: Mai întâi ţara nu are nicio şansă să fie admisă într-un viitor previzibil în UE, apoi că trebuie să fie obedient Rusiei.”

Ca să vezi.

Blogul ZeeMoviez.

Ce e nou şi frumos la Zeemoviez? E un blog despre filme unde se prezintă chiar însăşi ele filmele, fără afectări şi lamentări academice şi pseudo-sofisticate şi fără să-ţi dea impresia că bloggerul vrea tot timpul să te convingă cât e el de cult şi de savy, monşer. Te duci, citeşti ce zice omul/oamenii şi începe să te mănânce să vezi filmul.

Curat, prezentat inteligent, critic fără academisme ieftine, frumos. Bravo, stimabililor!