Da, ştiu, eşti femeie şi vrei să fii frumoasă. Te uiţi în oglindă şi observi orice rid. Ţi-ai vinde sufletul pentru tinereţe veşnică. Asta nu înseamnă că trebuie să ţi-l vinzi firmelor de produse cosmetice. Mai ales că multe dintre ele sunt perfect degeaba şi se bazează exact pe slăbiciunea ta şi visul frumuseţii eterne ca să te manipuleze în a cumpăra gogoşile lor.

Dar tu, pentru că eşti o femeie deşteaptă, vei avea un minim discernământ şi vei alege între produse în care merită să investeşti echivalentul salariului minim pe economie şi cele care, oricât de scumpe ar fi, vor avea acelaşi efect ca şi varianta moca de la tine din cămară .

Cum ar fi:
Cremele şi gelurile pentru gomaj/peeling. Sunt chestiile cele mai degeaba inventate vreodată. Nişte cremuţe care conţin particule abrazive şi care îţi promit piele de bebeluş pentru că îţi îndepărtează celulele moarte de la suprafaţa pielii.
Exact acelaşi rezultat îl obţii dacă te “gomezi” cu mălai, sare de bucătărie mare sau tărâţe. Amesteci una din chestiile de mai sus cu un gălbenuş de ou, cu ulei de măsline sau cu gelul tău normal de duş şi pam-pam! Cremă de gomaj, kthxbye.

Demachiantul. Un lapte sau o cremă care stă maxim 2 minute pe faţa ta şi îţi dă jos machiajul şi mizeria din timpul zilei. Poţi să îţi cumperi unul care costă 100+ RON, dar efectul va fi identic cu unul care costă 10 RON: îţi antrenează praful şi machiajul, pe care le ştergi după aia cu o dischetă de bumbac sau cu vată. Decât să cheltuieşti absolut aiurea pe el, mai bine învaţă să te demachezi corect. Acţiunea de curăţare nu este dată de unsoarea de pe faţă, ci de mişcările de masaj executate cu vârfurile degetelor.

Tonicul. O invenţie inutilă a firmelor cosmetice. De fapt, un lichid care miroase frumos şi pe care ţi-l întinzi pe moacă după ce te-ai demachiat, ca să îndepărtezi restul de demachiant. Poţi să te speli pe faţă cu apă de la robinet şi vei descoperi cu uimire că are exact acelaşi efect.

Măştile de faţă. Îţi promit că te transformă peste noapte din Miss Piggy în Miss Univers.
Nu ţi se pare o contradicţie crasă faptul că plăteşti bani grei pentru “măşti de faţă cu lapte şi miere”, “măşti cu kiwi”, “măşti cu ciocolată” şi alte tâmpenii? Adică ce rost are să cumperi o mască cu lapte şi miere? Nu e mai uşor să te duci acasă, să amesteci o lingură de miere cu doo linguri de lapte şi să ţi-o întinzi pe faţă? Sau să zdrobeşti o portocală – pam-pam! mască cu acid AHA.
Hai, ştiu că poţi mai mult, dragă margaretă!

Cremele anticelulitice. Stiftung Warentest a făcut acum vreun an un test al eficienţei cremuţelor anticelulitice, luând produse cu preţuri între 5 EUR şi câteva sute. După vreo 8 săptămâni de teste, rezultatul a fost unanim. Nicio cremuţă nu a avut efectul promis. De ce? Pentru că orice ai face, celulita nu poate fi “topită” de o cremuţă.
Efectul cremelor este de hidratare. Orice cremă de corp face asta. Efectul anticeluliltic nu este al cremei, ci al mişcărilor de masaj pe care le faci şi care îţi pun sângele în mişcare.
Deci dacă tot ţii neapărat, unge-te cu o cremă grasă (cum ar fi Nivea din aia albastră, care are aceeaşi formulă de vreo 100 de ani) şi masează-te până intră complet în piele. Efectul este identic – piele mai fină şi bine irigată.

Şampon/Gel de duş. Oricât de mult ar costa un şampon sau un gel de duş, face exact acelaşi lucru – tensidele conţinute antrenează sebumul şi impurităţile şi le curăţă de pe piele. N-are rost să faci investiţii mari în ele, oricât de spălată pe creier ai fi de reclame.

În ce merită să investeşti mai mult: o cremă bună de faţă, care să fie potrivită tenului tău. Un fond te ten (dacă foloseşti) care să nu arate ca o mască şi să-ţi uniformizeze pielea frumos. Un parfum bun (alea ieftine se simt, oricât de fudulă te-ai da) şi discret, care să-ţi completeze eleganţa.

Nu te lăsa influenţată de reclame stupide şi de mirajul tinereţii veşnice. Eşti mai deşteaptă decât atât!

Din seria Cum să fii o doamnă.

Ăştia nu de abia au terminat cu venitul în România? Adică oamenii au cumpărat ABN Amro  prin octombrie 2008, au investit căcău în rebranduire, şi-acum se cară.

Da! Model de bişniţ, frate! Sau, în alte cuvinte, iote ce face naţionalizarea dintr-o bancă. Zice statu’ să sari, întrebi cât de sus, ce contează strategia ta de corporaţie!